Da, am ajuns și eu pe acolo, nu-s cel mai mulțumit de ceea ce am reușit, însă una peste alta am învățat multe lucruri în doar 6 ore 🙂
În primul rând, nu pot să nu apreciez organizarea. A fost de departe cea mai tare organizare din ce am văzut până acuma cu ochii mei în România și mă face să mă încăpățânez să cred că mai sunt și alții care organizează evenimente la aceeași calitate.
Marcaje impecabile, viteza, zâmbetele și ajutorul celor de la punctele de alimentare, totul la înălțimea unui concurs care nu s-ar face de râs oriunde în lume.
Păcat de vreme că n-a fost cea mai prietenoasă, oricum, superb, felicitări tuturor celor implicați în organizare și nu în ultimul rând, mulțumiri sponsorilor.
Ca să fac un rezumat, din punctul meu de vedere (la primul concurs serios după mulți, poate prea mulți ani), duminică dimineață, temperatura era una excelentă pentru pedalat, undeva la 7 grade în momentul în care am ajuns la Academia de Poliție din Băneasa.
Imediat după intrarea în pădure, am avut parte de primul și singurul incident tehnic, o creangă aruncată de roata unui concurent nimerind exact în schimbătorul meu, îndoindu-l și aruncând lanțul. Sincer, m-am speriat puțin, inițial am avut impresia că s-a rupt… și presa de lanț era printre sculele lăsate acasă. Din fericire, nu a fost rupt și am luat-o repede din loc. Primele băltoace mari m-au înviorat, le-am luat în plin pe toate, fapt care m-a făcut ca pe la ultimele bălți (și cele mai mari și frumoase), să cad, în mijlocul bălții în urma unui salt care ar fi primit un plus pentru impresie artistică. Adunat de prin baltoacă, am dat tare la pedale și la stână deja eram destul de bine plasat. Apoi însă, după reintrarea în pădure… nu-mi aduc aminte din păcate de prea multe porțiuni pe care să pot pedala, iar după Ghica, în afară de porțiunea de 500 de metri de stradă, nu cred că am mai apucat să dau la pedale, purtând doar bicicleta în cârcă.
Ce am învățat din toată această aventură:
– Cauciucurile-s cele mai importante. Schwalbe Smart Sam or fi bune pentru orice altceva decât noroi și-s prea groase
– Furca față de XC cu o cursă de doar 60cm este prea mică pentru noroi.
– Frânele V-brake (deși scoase) adună noroi la greu. Am citit însă și suficient de multe păreri că și la discuri, încărcarea cu noroi a fost similară
– Încălțările de trecking nu-s recomandate, acestea încărcându-se și alunecând foarte tare. Probabil că ceva cu talpă mai profilată sau cu crampoane… nu știu încă ce ar trebui pentru a putea să-mi țin echilibrul pe picioare în lutul ăla.
Așa că data viitoare, dacă în săptămâna înscrierilor plouă… merg pe ciclocros… cauciucuri subțiri (32-35), frâne cantilever și biclă ușoară pentru a putea fi cărată în cârcă porțiuni lungi.
Una peste alta, pot spune că sunt mulțumit de condiția fizică, nu pot spune că am avut probleme fizice majore, doar o singură crampă după ce m-am oprit (ceva mai grăbit) la un loc cu tufișuri…. în rest inclusiv pe porțiunile interminabile de împins bicicleta și pe cele în care încercam să alerg cu ea în spate, nu pot spune că am obosit. Psihic iarăși m-am menținut foarte bine, chiar m-am relaxat și m-am simțit bine. Singurul inconvenient pentru mine a rămas noroiul și poate o mică frustrare pentru că voiam să pedalez nu să merg/alerg cu bicicleta în spate.
Poze prea multe nu am pentru că după căzătura mai sus amintită, aparatul foto a spus că nu vrea să mai colaboreze cu mine în ziua cu pricina 🙂 așa că am rămas cu pozele de la start. Oricum, pozele cu noroi nu prea-s faine și pot spune că n-am pierdut mare lucru.
Ultimul lucru pe care-l mai amintesc este mersul cu gheață-n gură, pe ultima porțiune cu ploaie “și-un colț” de grindină :). Tare mi-a mai lipsit o gură de whisky acolo….
Felicitări din nou tuturor celor care au participat și mai ales celor care au și terminat. Personal, eroii mei din ziua cu pricina au fost perechea cu numărul 77. Am mers alături de ei o bună bucată de drum și nu m-am putut abține să nu îi admir.
Îi salut din nou și aici pe Bogdan Antohe, pe Emilian Nedelcu și nu în ultimul rând pe Ovidiu Simen. Felicitări pentru rezultate și sper să ne revedem curând.
Leave a Reply