Archives

Ubunțica s-a îmbolnăvit :(

Ubunțica, sau Ubunțicla că așa mi-am botezat până la urmă bicicleta mea prefarată, s-a îmbolnăvit. Mai precis, i s-a rupt axul de la butucul pedalier, rămânând astfel, la propriu într-o pedală… M-a durut sufletul să o las azi dimineață la “doctor” la nea Gelu’. Dar știu că o va repara așa cum trebuie și că sâmbătă cel târziu o voi aduce înapoi acasă.

Până atunci însă, ca să nu fiu nevoit să apelez la alte mijloace de transport cum ar fi metroul, sau mai rău, mașina… am o frumusețe de Batavus Avenue Comfort (arată aproape identic cu cea din poză, poate diseară îi fac o poză reală), proaspăt sosită din Olanda și care își așteaptă rândul la restaurare, iar apoi își va căuta un nou proprietar.

batavus

Trebuie să recunosc… Nu am mers până azi pe distanțe mai mari pe o “olandeză” adevărată… Este ceva cu totul, dar cu totul diferit față de senzatia pe care o ai pe orice altă bicicletă. Abia azi am înțeles cevor să zică cei care merg zilnic cu astfel de biciclete, atunci când zic: “Nu viteza ci stilul conteaza atunci când mergi pe bicicletă”. Senzatia este incredibilă, poziția în șa, felul în care rulează, vizibilitatea și manevrabilitatea sunt de asemenea incredibile. Și astea pe o bicicletă care încă nu a fost pregătită pentru străzile noastre, ea fiind proaspăt ajunsă în țară.

Oricum, abia aștept să îmi recuperez Ubunțica de la service, pentru că, orice aș spune, mie chiar îmi place felul în care merge…. Este genul acela de respect reciproc… ea nu mă lasă în drum, eu de asemenea am grijă să o duc întreagă acasă…

Și nu în ultimul rând, pentru toți cei care au nevoie de “doctor” pentru bicicletele lor, detaliile de contact ale service-ului sunt:

SERVICE “La GELU” (PF Anghel Mizea)
Adresa: Str. Unității – Brăilița, nr. 52
Localizare: undeva lângă intersecția Calea Vitan cu Bd. Burebista, în spatele Mall-ului Vitan / vezi pe hartă
Persoana de contact: Gelu Mizea
program: 9-19.
telefon:  0723 019885

Invitație la o plimbare… la șusea… la Mogoșoaia

Pentru cei care vor să facă o plimbare în mod organizat sâmbătă, pe 15 august anul de grație 2009, se întâmplă o ieșire spre Mogoșoaia.

Acuma, sincer nu sunt sigur de cât de puțin electorală va fi plimbarea, ținând cont că este una organizată de Alina Gorghiu (deputat P.C.R-3 – P.N.L.), dar, este totuși bine că se organizează din ce în ce mai des ieșiri în mod organizat cu bicicleta în și în afara orașului.

De asemenea, personal, nu cred că va fi vorba de o cursă, cât mai mult despre o plimbare… care nu dăunează deloc sănătății 🙂

Pentru cei care nu au biciclete, cei de la Raitabike vor fi acolo și vor închiria doritorilor. Despre Raitabike nu pot spune decât că le-am văzut personal bicicletele la sediul din Brezoianu, și par a fi toate scule faine și ok, au acolo Trek 4300 (pentru pasionații MTB) și Trek Navigator pentru cei care preferă bicicletele de oraș.

Fără culoare politică, toți cei care vor să facă mișcare, sunt invitați să dea “Burta Jos“! 🙂

Invitație la biciclit în noapte

via www.cyberculture.ro (bicla.ro):

Salut inițiativa și deși nu pot încă garanta că voi reuși să ajung și eu, invit pe toți bicicliștii insomniaci la o plimbare în ceas de noapte vineri, 7 August 2009, prin București.

Programul, confirmarea prezenței și alte detalii, le puteți găsi aici:

Azi, motiv de sărbatoare!

În seara asta am pentru ce desface o bere! 🙂

Bicicleta mea dragă, (care mă însoțește în drumul meu spre birou, mă așteaptă cuminte lângă birou până ce binevoiesc a mă “rupe” dintre serverele mele și apoi tot ea duce greul până înapoi acasă iar în unele zile, mă mai și plimbă prin parcuri împreună cu minunea mea de fată și închid aici prea larga paranteză), a împlinit 900Km numai de când mă poartă pe mine în șa…

Bicicleta mea

Poate că nu e mult, dar, e mult mai mult decât estimam chiar și eu în cele mai optimiste scenarii.

Ce ar mai fi de zis, din luna Aprilie, de când a poposit la mine, în timp ce ea mititica a avut grijă să îmi care mie fizivu prin București, eu am dat jos aproape 10Kg.

Tot datorită ei, mi-am îmbunătățit recordul personal de viteză ajungând la 43,3Km/h pe plat. A fost desigur ceea ce se poate numi “best effort” pentru că nu am putut susține această viteză pentru mai mult de câteva sute de metri poate.

Recordul personal 43,3km/h

Este o bicicletă foarte ascultătoare și fiabilă, în acești 900km făcuți de mine, nu am avut mari intervenții la service O singură dată, după ce un șofer mi-a verificat reflexele am fost nevoit să o las la service, pentru că se rupsese axul butucului spate.

Nu a venit nouă la mine, la dotările pe care le are, tind să estimez că are 4-5 ani cel puțin. Și de asemenea, tind să cred că are mulți, mulți kilometri făcuți și până să ajungă la mine. Pe urmele de abțibilde pe care le avea pe ea, se puteau citi Kärnten Radreisen și Happy Bike. Până acum, despre Kärnten Radreisen și Happy Bike am găsit ingformații doar aici și sincer mi-ar fi plăcut să fie și o variantă în engleză disponibilă. Este întradevăr o bicicletă fericită… nu am ce-i reproșa 🙂 Acum acele abțibilde au fost date jos, și pe ea au aparut autocolantele Ubuntu și în față, la loc de cinste un autocolant de la Bate Șaua.

Bicicleta mea încă nu are un nume, dar, promit că nu o apucă 1000km nebotezată :). Dacă cineva are o propunere de nume… comentariile la articol reprezintă o bună metodă de a face acest lucru cunoscut.

În rest, nu pot spune decât că îmi este foarte dragă, că m-a făcut să uit de MTB – dovadă că acesta a poposit la țară deși este o bicicleta formidabilă (știu suedezii ce fac…) și că îmi propun să o scot zilnic la plimbare, așa cum am făcut-o până acum, chiar și la iarnă… pentru că, dacă și iarna următoare respectă “tradiția” ultimilor ani, nu văd nici un inconvenient pentru a folosi bicicleta în continuare.

Pentru cei care cred că iarna nu e un sezon bun de mers cu bicicleta, vreau să împărtăsesc câteva poze făcute într-o lună februarie, la -15 -20 grade Celsius în Suedia.

Biciclete în Upsala

Biciclete în Upsala

După cum puteți vedea, multe biciclete pe stradă în februarie, nu am avut eu acumulatori la câte se perindau pe drum. Multe City bike-uri, trecking-uri, cu scăunele de copii mici și cu copii în ele, cât despre MTB-uri… Nu știu dacă am văzut 10 în toată perindarea mea. Și pe jos era o zăpadă vecină cu poleiul, exact cam cum se făcea și la noi atunci când ningea.

Și ca de final îmi fac o urare de “asfalt uscat” și mă duc să îi dau și ei o gură de bere pe roata din spate:)

Let’s Party! Let’s Cycle Party!

Prima invitație am primit-o via Silvian Cretu și se adresează în principal bicicliștilor din Cluj și împrejurimi, este vorba despre Ediția lunară iulie 2009 a MARȘULUI BICICLIȘTILOR CLUJENI. Mai multe detalii puteți găsi pe pagina organizatorilor.

Cea de-a doua invitație, cu un scop ceva mai pașnic dar avân de asemenea ideea de a face bicicleta cât mai vizibilă și folosită, este pentru bucureșteni și cei care sunt în oraș sâmbăta. Invitația aprarține celor de la portocalamecanica.ro, are loc la terasa din spatele Librăriei Cărturești de pe Magheru. Așa că nu pot decât să zic… Let’s party! Let’s Cycle Party!

Vitan – Sala Palatului 115 minute – Coafura rezistă, nervii mei… NU!

Nervii personali… sunt foarte aproape de a ceda.

Din păcate, azi a trebuit să plec cu mașina de acasă. Nu știu dacă așa funcționează lucrurile de obicei, sau doar datorită faptului că toți handicapații își scot mașinile la plimbare pe post de umbrelă ori de câte ori plouă, dar azi a fost ceva incredibil. Am sunat chiar la 021-9544 la Brigada Poliției Rutiere, i-am întrebat dacă cumva jobul de agent de circulație a devenit sezonier sau opțional. Pe tot traseul Calea Vitan, Bld. Unirii, Piața Unirii, Universitate etc. până la Sala Palatului (imensa distanță de 7Km) nu am văzut nici măcar o singură masină de miliție, nu zic de vreo șapcă.

Tot ziceam în articolul trecut că îmi lipsește bicicleta… Azi, îmi venea să las mașina în mijlocul străzii și să plec pe jos prin ploaie. Nu pot spune ce i-am mai invidiat pe bicicliștii întâlniți în traseu, pentru că, deși uzi… ei NU STĂTEAU PE LOC. N-are rost să mai spun că nu am reușit să îmi duc la bun sfârșit lista de locuri în care trebuia să ajung înainte de a ajunge la birou, din cauza cărora trebuie să folosesc mașina ca mijloc de deplasare. Oricum, cred că singurii care erau azi mai nervoși și mai chinuiți ca mine, erau cei care au ales autobuzul ca metoda de deplasare prin oraș.

Trebuie să mă calmez, teoretic, mai am 2 zile de umblat cu mașina… și apoi, pot reveni liniștit în șa.

Tare mi-aș mai fi dorit să îi văd moaca lu’ Oprescu astăzi… Pentru că în mod sigur îl umpleam de flegme. Pe el și pe toți mârlanii care în adâncul frustării lor, cred că pot trece pe orice culoare a semaforului doar pentru că au upgradat recent de la căruță la Logan.

Cât despre Poliție și primari (aici îi includ pe toți la grămadă, de sector și ăla generalu’) o dedicație de la Parazitii©:

Și din dedicație… a se reține refrenul:

V-aș coase la gură cu sfoară, vreau să vă doară!
Să ne mințiți doar din priviri pentru ultima oară
Iubiți-ne cum iubiți parfumurile tari
Când vă numim târfe politice, călăi și mercenarï!

 

Micile plăceri uitate.

Abia ieri am reușit sa îmi revin oarecum după ultimile două săptămâni, cea în care am fost plecat din oraș și săptămâna trecută, în care am tras să revin “în joc”.
Și ieri, săptămâna trecută,   pe minunăția de ploaie care m-a condus la serviciu, am avut “revelația”.
Asta pentru că în timp ce pedalam eu cuminte, undeva aproape de Piața Unirii, s-a întâmplat ceva foarte interesant: din cauza conserviștilor șoferi bucureșteni care scot mașinile pe post de umbrelă ori de câte ori plouă, de la Piața Unirii și până la Piața Alba Iulia era o coadă compactă de mașini. Ei bine, la un moment dat, în apropiere chiar de interesecția din Piață, parcă Dumnezeu a apăsat butonul “Pause” pentru toată lumea. Timp de aproape 3 minute, nu s-a auzit nici un motor turat, nici un claxon, cât despre muzica din mașini nu se punea problema oricum, mai toti mergeau cu geamurile ridicate, nu care cumva să îi topeasca apa. În acele trei minute, nu s-a auzit decât zgomotul făcut de stropii de ploaie care cădeau pe frunzele copacilor, păsările care își fac veacul prin zonă, vrăbii și pescăruși… A fost incredibil. Am oprit bicicleta, pentru a savura clipa de liniște, parcă pentru a nu o strica tocmai eu.
Apoi, s-a găsit bineînteles un handicapat care să claxoneze și s-a repornit circul binecunoscut.
Și mergând eu cuminte spre birou, cu gândurile între momentul proaspăt trăit și lucrurile care mă așteptau la birou, mintea mea în sinea ei, a început să gândească…
Și așa, am conștientizat cât de puțină atenție dau în ultima vreme, lucrurilor simple, acelea care însă dau coloare și sens vieții.
Așa am sesizat ca unul din lucrurile care mi-au lipsit în ultimile două săptămâni a fost mersul pe bicicletă. Nu am acordat niciodată suficient de multă atenție acestui lucru.
Dar cum a început aventura mea ciclistica…. Anul trecut când mi-am luat bicicleta, am luat-o prima dată cu “scuza” că o iau ca să mai dau jos burta… Apoi, după ce am început să merg cu ea la muncă, am sesizat că mai am un câștig – timpul… Am redus timpul consumat pe drumul spre birou de la 40-50 minute pe traseul Vitan – Sala Palatului + câte odată încă 30-40 de minute până găseam un loc de parcare, la 20-30 de minute, asta fără să forțez prea tare. Recunosc, având un MTB, cu roți groase și foarte cramponate… viteza nu era totuși atu’-l meu. Cu toate astea, după primele două săptămâni am început să mă obișnuiesc cu ea. A urmat apoi o căzătură zdravănă, cauzată de un moș dobitoc, care a ținut neapărat să vadă dacă dau peste el și s-a pus în fața mea pe minunata “pistă” de la Unirii. Din păcate, mâna mea nu a vrut să revină prea curând, și deja toamnă fiind, am agățat (la propriu) bicicleta de perete.
Anul ăsta, în primăvară, printr-un noroc, am făcut un upgrade, la o bicicleta mai puțin offroad, un trecking cu roți de oraș de 28″. Cu această bicicletă deja am făcut aproape 500 km numai pe drumul dintre casă – serviciu și uneori parcul IOR.
Pe lângă sentimentul de libertate (eu unul asta simt atunci când merg cu bicicleta – libertatea adevarată de mișcare… nu depind decât de picioarele mele pentru a ma deplasa din punctul A în punctul B), condiția mea fizică s-a îmbunătățit considerabil, acum obosesc mult mai greu și nu în ultimul rând, am redus greutatea sub 110kg, asta fără a mă chinui cu cine știe ce regim alimentar.
Și nu în ultimul rând, orice mașină în minus pe străzile noastre, înseamnă o gură de aer curat în plus. Nu vreau să fac pe ecologistul, însă, în ultima vreme parcă prea mulți oameni trag semnale de alarmă, cu referință la calitatea din ce în ce mai scăzută a aerului pe care îl respirăm în București și cer instituțiilor statale și administrațiilor locale să ia măsuri când primii care ar trebui să ia măsuri suntem noi, ca indivizi. Degeaba tipă unii împotriva tăierii copacilor, împotriva construcției de clădiri cu zeci de etaje în sau la marginea parcurilor, când țipetele se fac auzite de la volanul mașinii, eventual una mare, si 4×4, ca să vadă tot vecinu’ că e (încă) unu cu o mașină mai scumpă decât apartamentul. Sau mai urât, se prezintă la întâlniri ale celor care promovează circulația cu mijloace de transport alternative, nepoluante, gen bicicletă, dar vin cu bicicleta în portbagajul mașinii… Ăștia-s exact ca vegetarienii care mănâncă carne de pește si ouă…



Happy Bike to Work Day!

Astăzi, în Statele Unite și în Canada se sărbatorește Bike to Work Day. Această sărbatoare, își are inceputurile în anul 1956, când cei de la Liga Bicicliștilor Americani, a organizat în cea de-a treia zi de vineri din luna mai o încercare de a înlocui mașina cu bicicleta pentru mersul la muncă. În cursul timpului, această sărbătoare a fost pe rând integrată în Bike to Work Week și mai nou în Bike Month.

Este unul din acele evenimente frumoase care încearcă să tragă un semnal de alarmă împotriva poluării excesive, împotriva sedentarismului și petru a ne face să ne gândim mai des la propria noastră sănătate.

Din nefericire, la noi încă ideea de a merge la muncă pe bicicletă nu are suficient de mulți adepți, însă poate în timp, din ce în ce mai mulți români vor înțelege că pentru distanțe scurte, bicicleta este un mijloc de locomoție de luat în seama.

Partea bună este că in CE s-au alocat pentru anii viitori peste 600 mil. de euro pentru promovarea mersului pe bicicletă la muncă, asta pentru că în urma studiilor făcute de omuleții de la Bruxelles, media zilnică de mers cu mașina  în oraș, este de maxim 5km, ceea ce justifică utilizarea pe scară mai mare a bicicletei.

Așa că…. Happy biking!

 

Lucruri de urmărit atunci când cumperi o bicicletă second hand

Pentru că din ce în ce mai multe persoane renunță la mașini în favoarea bicicletei și a metroului, pe unde e posibil, (cam ceea ce am început și eu de acum un an) și pentru că în București, cel puțin pentru mersul pe trasee de gen casă-birou nu mi se pare aiurea să arunci banii pe mai știu eu ce bicicletă nouă, numa’ bună de “donat”… soluția cea mai la îndemană rămâne o bicicletă la mâna a doua.

Să îți cumperi o bicicleta sh, este cel puțin în teorie un lucru ușor, mai ales de când vânzările chiar și pentru sh-uri se fac online, teoretic poți găsi mai toate informațiile direct pe site-uri. Cu toate astea, sunt câteva lucruri cărora trebuie să le acordăm atenție atunci când luăm o bicicletă sh. În primul rând, nu prea e bine să iei biciclete din târgurile bucureștene, nu de alta, dar mâine-poimâine poți să ți-o cumperi chiar pe-a ta, și nu mai e deloc distractiv. Da, în București se fură biciclete, nu la fel de multe ca în Amsterdam, dar, se fură. Și hoții s-au specializat, încât cunosc mai bine ca distributorii autorizați calitatea si competitivitatea mărcilor. În al doilea rând, nu vă uitați neapărat după MTB-uri. Când am început eu să mă documentez în legatură cu bicicletele, toți, dar absolut toți vânzătorii, fie ei de bicle noi fie de sh-uri mi-au recomandat MTB, de am ajuns să cred că a merge cu biciclete în București reprezintă o mare aventură montană… și mi-am luat MTB. Mi-a trebuit un an aproape ca să mă conving că se poate merge foarte bine în oraș și cu o bicicletă de treking, chiar, mult mai bine, timpul petrecut pe drumul spre birou reducându-se cu 15-20 de minute.

Dar, revenind la bicicletele sh. ele reprezintă cred cea mai buna alegere, din punct de vedere al bugetelor alocate cât si al calității, mai ales dacă suntem puțin atenți atunci când le cumpărăm.
Piața e plina de rable, mai mult sau mai puțin spoite frumos, unse până nu mai scot nici un sunet în momentul vânzării etc. iar aici, fără să fie nevoie de mari cunoștințe in ale ciclismului, e foarte important sentimentul pe care îl lasă vânzătorul. Feelingul e de bază ca prim filtru.
Ideal este ca atunci când iei o bicicletă, să convingi un amic să te însoțească. Așa, cel puțin câștigi puțin la capitolul experiență.
Pe net, pe siteurile de vânzări și în categoriile vânzări ale forumurilor ciclistilor, se găsesc biciclete foarte ok la prețuri cel puțin decente. Tot ce trebuie, e răbdare și puțin noroc.

Ca la orice achiziție, prima impresie este cea mai importantă, o privire de ansamblu la condiția generală a componentelor, și o investigare a cadrului, sunt de bază ca să te prinzi dacă bicicleta a fost frecată tare înainte să fie scoasă la vânzare. Orice denivelare a cadrului, mai ales în partea din față de exemplu, arată că respectiva bicicletă a avut o bușitură frontală, dacă sentimentul general atunci când o ridici e că se dezmembrează… sigur nu e bicicleta pe care ti-ai dorit-o.

Când am fost în târgul din Vitan, uitându-mă la biciclete, am reușit parțial să îmi răspund la întrebarea “Asta e o bicicletă furată?” Sigur, nu am avut tupeu să îi întreb pe cei care le vindeau, dar, e destul de simplu să te prinzi. În primul rând, cei care vănd furăciuni, sunt foarte grăbiți… apoi, se vede pe fețele lor că nu se simt foarte comfortabil atunci când le ceri detalii despre cum funcționează, de asemenea, nu reusesc să facă o poveste coerentă dacă îi intrebi de istoricul reparațiilor. Pe de altă parte, sunt puști de 14-16 ani pe care îi vezi ca vând biciclete de 800-1000 Eur… Ăia sigur nu își vând bicicletele lor. Iarăși, dacă vezi un magraon,  jegos care vrea să vândă o cursieră făcută de vreo marcă celebră cu câteva milioane….

Ca idee, fiecare om își lasă amprenta pe bicicleta lui, are șaua reglată pentru înalțimea sa, are ghidonul înălțat sau coborât funcție de stilul în care îi place să se “dea” cu ea… așa ca e simplu să te prinzi repede dacă omul cu pricina își vinde jucăria lui sau… pe-a altuia… care încă plânge după ea.

Unii proprietari își pun în țeava de la șa un bilet cu numele și adresa, în caz de își găsesc bicicleta la vânzare să poată aduce dovezi politiei etc. Deci… atenție mare să nu fie o biclă furată.

Dacă forumurile, siteurile de vânzări etc. nu te încântă, o sursă de biciclete sh. ok sunt serviceurile si magazinele de biciclete care au de obicei una-două rămase de la vreun upgrade etc. Avantajul este că înainte de a le scoate la vânzare, baietii din magazine le mai reglează etc.

Alte lucruri care e bine să fie verificate atunci când iei o biclă sh.

Cadrul

Dimensiunea cadrului este foarte importantă. Un cadru prea mic sau prea mare este obositor la mers și de asemenea poate fi periculos pentru sănatate.

De verificat dacă nu se văd pete de rugină, dacă la suduri pare ceva în neregulă, de asemenea, dacă pe cadru sunt denivelări, înseamnă că bicicleta a suferit lovituri serioase.

Rotile

Starea roților și mai ales a cauciucurilor este foarte importantă. Așa ca trebuie acordata o atenție mărită calitații roților, dar, dacă cauciucurile sunt singurele lucruri rele la bicicletă…. nu-i nici un bai pentru ca modelele comune nu sunt foarte scumpe.

Pedalele

Să nu aibă “joc”. Trebuie de asemenea să fie întregi, nu sparte/rupte etc. Deși nu costă mult, parcă nu ar fi ok o bicicletă la care să schimbăm inclusiv pedalele de la început.

Lanțul și foile

Lanțul și foile trebuiesc de asemenea verificate. El va fi cel care va pune roata în mișcare, așa că merită atenție sporită. La foi, trebuie văzut dacă sunt întregi, cu dinții egali și drepți.

Șaua

Dacă șaua este una nepotrivită, după primele minute, cheful de pedalat se va diminua, plus ca șaua dă dureri exact în cele mai sensibile zone, așa că de asemenea trebuie să i se acorde atenție. O șa bună, costă câteva sute de lei, dar, își merită toți banii. Eu unu, prefer ca șaua să fie cu gel, și destul de lată, cât să nu mă deranjeze când merg îmbrăcat în blugi.

Accesoriile

Nimeni nu își vinde bicicleta cu toate accesoriile pe ea, însă de bun simț este să fie montate măcar un far si un stop in spate. La fel, e ok dacă exista si suportul pentru bidonul de apă, sau cel puțin găuri pentru acesta. După ce se va achiziționa, i se pot adăuga ciclocomputere, pompă, bidoane de apă, diverse borsete etc.

Ca ultimă recomandare, sfaturi, se pot găsi pe forumul de la ciclism.ro. Tot aici se pot găsi o grămadă de informații, biciclete și echipamente de vânzare etc.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: