După Prima Evadare

Da, am ajuns și eu pe acolo, nu-s cel mai mulțumit de ceea ce am reușit, însă una peste alta am învățat multe lucruri în doar 6 ore 🙂

În primul rând, nu pot să nu apreciez organizarea. A fost de departe cea mai tare organizare din ce am văzut până acuma cu ochii mei în România și mă face să mă încăpățânez să cred că mai sunt și alții care organizează evenimente la aceeași calitate.

Marcaje impecabile, viteza, zâmbetele și ajutorul celor de la punctele de alimentare, totul la înălțimea unui concurs care nu s-ar face de râs oriunde în lume.

Păcat de vreme că n-a fost cea mai prietenoasă, oricum, superb, felicitări tuturor celor implicați în organizare și nu în ultimul rând, mulțumiri sponsorilor.

Ca să fac un rezumat, din punctul meu de vedere (la primul concurs serios după mulți, poate prea mulți ani), duminică dimineață, temperatura era una excelentă pentru pedalat, undeva la 7 grade în momentul în care am ajuns la Academia de Poliție din Băneasa.

Imediat după intrarea în pădure, am avut parte de primul și singurul incident tehnic, o creangă aruncată de roata unui concurent nimerind exact în schimbătorul meu, îndoindu-l și aruncând lanțul. Sincer, m-am speriat puțin, inițial am avut impresia că s-a rupt… și presa de lanț era printre sculele lăsate acasă. Din fericire, nu a fost rupt și am luat-o repede din loc. Primele băltoace mari m-au înviorat, le-am luat în plin pe toate, fapt care m-a făcut ca pe la ultimele bălți (și cele mai mari și frumoase), să cad, în mijlocul bălții în urma unui salt care ar fi primit un plus pentru impresie artistică. Adunat de prin baltoacă, am dat tare la pedale și la stână deja eram destul de bine plasat. Apoi însă, după reintrarea în pădure… nu-mi aduc aminte din păcate de prea multe porțiuni pe care să pot pedala, iar după Ghica, în afară de porțiunea de 500 de metri de stradă, nu cred că am mai apucat să dau la pedale, purtând doar bicicleta în cârcă.

Ce am învățat din toată această aventură:

– Cauciucurile-s cele mai importante. Schwalbe Smart Sam or fi bune pentru orice altceva decât noroi și-s prea groase

– Furca față de XC cu o cursă de doar 60cm este prea mică pentru noroi.

– Frânele V-brake (deși scoase) adună noroi la greu. Am citit însă și suficient de multe păreri că și la discuri, încărcarea cu noroi a fost similară

– Încălțările de trecking nu-s recomandate, acestea încărcându-se și alunecând foarte tare. Probabil că ceva cu talpă mai profilată sau cu crampoane… nu știu încă ce ar trebui pentru a putea să-mi țin echilibrul pe picioare în lutul ăla.

Așa că data viitoare, dacă în săptămâna înscrierilor plouă… merg pe ciclocros… cauciucuri subțiri (32-35), frâne cantilever și biclă ușoară pentru a putea fi cărată în cârcă porțiuni lungi.

Una peste alta, pot spune că sunt mulțumit de condiția fizică, nu pot spune că am avut probleme fizice majore, doar o singură crampă după ce m-am oprit (ceva mai grăbit) la un loc cu tufișuri…. în rest inclusiv pe porțiunile interminabile de împins bicicleta și pe cele în care încercam să alerg cu ea în spate, nu pot spune că am obosit. Psihic iarăși m-am menținut foarte bine, chiar m-am relaxat și m-am simțit bine. Singurul inconvenient pentru mine a rămas noroiul și poate o mică frustrare pentru că voiam să pedalez nu să merg/alerg cu bicicleta în spate.

Poze prea multe nu am pentru că după căzătura mai sus amintită, aparatul foto a spus că nu vrea să mai colaboreze cu mine în ziua cu pricina 🙂 așa că am rămas cu pozele de la start. Oricum, pozele cu noroi nu prea-s faine și pot spune că n-am pierdut mare lucru.

Ultimul lucru pe care-l mai amintesc este mersul cu gheață-n gură, pe ultima porțiune cu ploaie “și-un colț” de grindină :). Tare mi-a mai lipsit o gură de whisky acolo….

Felicitări din nou tuturor celor care au participat și mai ales celor care au și terminat. Personal, eroii mei din ziua cu pricina au fost perechea cu numărul 77. Am mers alături de ei o bună bucată de drum și nu m-am putut abține să nu îi admir.

Îi salut din nou și aici pe Bogdan Antohe, pe Emilian Nedelcu și nu în ultimul rând pe Ovidiu Simen. Felicitări pentru rezultate și sper să ne revedem curând.

 

 

 

6 comments

  • Felicitari pentru rezultat si ma bucur ca te-ai simtit bine si ai fost relaxat. Eu am fost destul de solicitat, cel putin pe ultimii 10 km, cand am avut parte de niste crampe ordinare, care m-au facut sa urlu de durere si care m-au facut sa cred ca nu se vor termina niciodata.
    Emilian – De la mine poti citi blog post ..Au început înscrierile la Maratonul Vinului

    • Salut, îmi pare rău pentru ce ți s-a întâmplat. Era oarecum de așteptat să fim mai storși fizic decât ne-am fi așteptat… dar crampele-s cele mai împuțite lucruri care ți se pot întâmpla. Și eu am destul de des (zice-se că-s de la lipsa de minerale și/sau calciu), dar respect sfatul unui amic și anume să nu mă opresc. Încerc să merg, chit că-mi vine să urlu la propriu, mă sprijin de pereți, dar nu stau pe loc. Am constatat că începe să dea rezultat și trec mai repede așa. Sper să nu ai nevoie să ajungi să testezi pe pielea ta acest remediu.
      Pe de altă parte, ți-aș recomanda ca înainte cu o săptămână de vreo cursă să faci o cură de calciu lactic (parcă așă se cheamă) și să vezi dacă se mai repetă. Cred c-am văzut și niște prafuri de topit în apa de băut care ajută. Nu în ultimul rând… bea multe lichide (știu, sună banal și uneori luat de “febra” cursei ești tentat să uiți). Eu am băut aproape 3 litri din rucsac (btw. eu în 3 litri de apă cât are punga mi-am stors o lămâie mare și am adăugat o lingură de sare), jumătate din bidon, plus ceea ce am prins pe la punctele de alimentare. Cred că și asta m-a ajutat să am o stare decentă (doar că după cum spuneam am fost nevoit să mă înfig într-un tufiș).

  • Ia uite, că eram cândva şi curaţi :))
    Să ne vedem cu bine la următoarele ieşiri (mai însorite).
    Bogdan Antohe – De la mine poti citi blog post ..PDL strigă adunarea Vine Congresul

  • Am un Cube Access model 2008 cu frane hidraulice pe disc. La Prima Evadare 2011 nu am oprit nici macar o data ca sa curat rotile de noroi, nu a fost nevoie pt. ca nu s-au blocat. E adevarat ca trebuia sa sustii o viteza ca sa se descarce gumele. Spre finish am mai impins si eu la bicla dar din alte motive: decat sa merg cu 7km/h prin lut si sa imi storc ultemele resurse fizice mai bine cu 4-5km/h pe langa ea si ma mai si odihnesc :D. Referitor la pantofi, mai ales la noroi recomand cei cu prinderi speciale SPD sau alte marci, in afara de faptul ca nu-ti aluneca piciorul de pe pedala, te ajuta sa si tragi de ea, cu mentiunea ca tre sa fii pe faza sa-ti scoti piciorul repede inainte sa cazi. De cateva ori n-am fost suficient de rapid :D. Am reusit sa scot un loc 177 la general cu care ma declar mai mult decat multumit. Mai mult n-am putut face. Asta e nivelu, trebuie mult antrenament. Ne vedem la Ploiesti 🙂

    • Salut. M-am gândit și eu să-mi pun pedalele SPD, dar ținând cont că mă așteptam la noroaiele astea, am renunțat la ele chiar în dimineața cu pricina. Nu știu dacă ar fi făcut vreo diferență (poate doar la consumul de energie fizică). Citind diverse păreri, tind să cred că diferența au făcut-o de departe cauciucurile… și foarte puțin frânele.
      Nu știu sigur dacă pot ajunge la Ploiești, dar sper să ajung la Comana.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge