All posts by alex

Nu te pune cu poștasul! :)

Acum câteva zile am postat un filmuleț în care Philippe Gilbert a pedalat împotriva unui poștaș belgian.

S-a văzut că antrenamentul kilogramelor a învins (adevărat, pe o distanță relativ scurtă).

Azi am găsit o altă înregistrare, de data asta din Olanda în care un poștaș “îi face” pe cei de la Rabobank (pe vremea când mai existau portocalii de la Rabo).

Mi s-a părut foarte tare comparația între fața zâmbitoare a poștașului și chinul care se putea vedea pe fața cicliștilor.

E adevărat, nu putem compara (sau putem) tipul de antrenament al unui poștaș cu cel al unui ciclist profesionist.

Cu toate astea mi-ar plăcea să văd cum ar evolua un poștaș în urma antrenamentului specific făcut cu o echipă de cicliști…

Filmul serii – Back to Eden Film

Back to Eden Film este un documentar despre experiențele lui Paul Gautschi în domeniul culturilor organice.

Mă uitam zilele trecute la vecinii din blocul de vis-a-vis care-și curățau grădina de frunzele uscate și cumva (eu ăla agricultor de bloc, care a crescut ardei iuți, flori și mai nou salată în sistem acvaponic), mi se părea că nu e în regulă…. nu știu să zic de ce, dar ăsta era instinctul meu de moment… că ar trebui să lase frunzele acelea acolo. Apoi am apucat să văd o parte din filmul despre care vorbesc aici. Și am înțeles.

 

Filmul întreg poate fi văzut gratuit pe site-ul proiectului folosind linkul de pe site-ul  Green Unplugged.

 

Piesa zilei – Second Waltz (Shostakovich)

Toată săptămâna am fost în Andre Rieu “mood” ca să zic așă pe romgleză.

Și nu puteam încheia săptămâna fără unul din cele mai frumoase valsuri ale secolului 20, “The Second Waltz” compus de Dmitri Shostakovich.

Andre Rieu și a sa orchestră au redat viață acestei partituri superbe… să aveți un sfârșit de săptămână liniștit.

Pe cine pariezi dintre Philippe Gilbert și un poștaș?

Sună a glumă nu-i așa? Să pui un fost campion mondial de șosea să pedaleze împotriva unui poștaș.

Amândoi își câștigă existența pe 2 roți… amândoi au o foarte bună formă fizică, diferența fiind de vreo xjde kilograme de biclă.

Dar, mai interesant, cei doi schimbă bicicletele între ei, și așa începe distracția…

Gilbert pe o biclă de 30kg sau poștașul pe bicla de competiție?

Cine credeți că va câștiga?

“Handle Like Eggs”, pentru că nu toți avem coaja tare.

“Handle Like Eggs” este un film despre siguranța rutieră și face parte dintr-o campanie a administrației londoneze (The City of London Corporation), campanie care încearcă să îmbunătățească relațiiile dintre participanții la trafic din Londra.

Sunt mulți cei care, atunci când vine vorba de măsuri pentru sprijinirea și încurajarea mersului pe bicicletă în România (în general) și în București în special, dau ca exemplu (într-o ordine aleatoare), Germania, Olanda, Danemarca sau Franța.

Personal însă, consider că nu putem să ne uităm la aceste țări și la metodele prin care s-a ajuns la procentele cu care ni se iau ochii… pentru că în aceste țări educația a început de multe generații. Când noi încă ne miram de Coana Mița, nemții începeau să-și pună problema cum să facă pentru a proteja mijloacele de transport mai lente de cele mai rapide și aduceau conceptul benzilor separate pentru anumite mijloace de transport.

La noi încă bicicleta e “pentru copii”, “pentru mers în parc”, etc. (lista clișeelor e foarte lungă).

Dar, să revenim la Londra.

Ei bine, după mine, Londra este exemplul cel mai bun (sau ar trebui să fie) atât pentru administrația (noastră) locală, cât și pentru diversele organizații implicate în promovarea bicicletei ca mijloc de transport.

Spun asta pentru că Londra este probabil orașul cu cel mai rapid și mai promițător program de “adopție” a bicicletei.

Acum mai puțin de 10 ani, Londra (ca trafic) nu diferea prea mult de București. Nici ca mentalitate (legată de biciclete) nu era poate cu mult peste noi.

Acum, cu ajutorul taxelor de congestie și al campaniilor prin care firmele care își încurajează angajații să folosească bicicleta pentru a veni la muncă beneficiază de scutiri de taxe, numărul bicicliștilor din Londra crește de la un an la altul.

Nu în ultimul rând, datorită acestor campanii ciclismul a avut de câștigat, plaja de selecție s-a lărgit și iată că de doi ani britanicii oferă pe lângă MAMILs și cicliști de elită care se impun în marile tururi.

Revenind la Handle Like Eggs, acesta probabil nu este unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut, nu vorbește de gropile din oraș, nu vorbește de furturi dar, este un exemplu de acțiune a administrației londoneze pentru sprijinirea bicicliștilor.

Cât timp va trece până vom vedea astfel de inițiative și din partea administrației bucureștene?

Filmul serii: REGINA SOARELUI – Ce ne spun albinele?

Despre mierea de albine am scris și voi mai scrie.

Se întâmplă deja 8 ani de când am început să mă documentez despre albine și apicultură și cred că e momentul să acord mai multă atenție subiectului…

În seara asta e momentul pentru film. Regizat de Taggar Siegel, documentarul “Queen of the Sun: What Are the Bees Telling Us?” a apărut în 2010 și evident, este vorba (evident) de albine. În mare, albinuțe ne vor spune printre altele că lor nu le place deloc ideea asta apobată recent de ai noștri siniștri conducători, cu plantele modificate genetic.

REGINA SOARELUI – Ce ne spun albinele? from Kamala Queen on Vimeo.

 

Filmul a fost tradus în limba română cu sprijinul Societăţii Antroposofice din România.

Anton Duma ajunge în București

La doi ani și câteva luni de când a plecat în expediția Descoperă-te în necunoscut, Anton Duma a revenit în țară. Duminică (cel mai probabil) Anton va ajunge la Arcul de Triumf, locul din care a plecat în această expediție.

Mâine (sâmbătă), cel mai probabil vom avea o estimare cât mai corectă a orei la care va ajunge la Arc.

Detaliile vor fi postate pe contul său de Facebook și preluate  pe site-ul său.

 

Parcursul Turului Franței 2014

Astăzi a fost făcut public traseul complet al Turului Franței 2014 (ediția 101).


Dacă știam până acum că plecarea va fi din Anglia, țara care găzduiește ultimele două tricouri galbene, mai precis din Yorkshire, azi am aflat că drumul spre Paris va trece pe pavatele atât de cunoscute din Paris-Roubaix (cel puțin 15,4 km), vor fi în total 9 orașe vizitate de rutieri.
Probabil pentru că nu mai există prea mulți rutieri americani în pluton (care să tragă tare… cum făcea Tyler acum câțiva ani), Turul Franței 2014 va începe după 4 Iulie 🙂 sic!

Pe scurt, vom avea parte de:
9 etape de plat,
5 etapte deluroase,
6 etape montane, dintre care 5 cu final în cățărare,
1 contratimp individual și
2 zile de odihnă.

Pe etape Turul Franței 2014 arată astfel:

1 – Sâmbătă 5 Iulie – 191km de la Leeds la Harrogate
2 – Duminică 6 Iulie – 198 km de la York la Sheffield
3 – Luni 7 Iulie – 159km de la Cambridge la Londra
Apoi Turul se mută în Franța
4 – Marți 8 Iulie – 164km de la Le Touquet-Paris-Plage la Lille
5 – Miercuri 9 Iulie – 156km de km Ypres la Arenberg Porte du Hainaut. “Tranșeul” Arenberg care face deliciul spectatorilor în Paris – Roubaix
6 – Joi 10 Iulie – 194km de la Arras la Reims
7 – Vineri 11 Iulie – 233km de la Épernay la Nancy
8 – Sâmbătă 12 Iulie – 161km de la Tomblaine la Gérardmer La Mauselaine
9 – Duminică 13 Iulie – 166km de la Gérardmer la Mulhouse
10 – Luni 14 Iulie (deși de obicei lunea era ziua de pauză, fiind ziua națională a Franței se va rula) – 161km Mulhouse la La Planche des Belles Filles
– Marți 15 Iulie – prima bine-meritată zi de odihnă în Besançon
11 – Miercuri 16 Iulie – 186km de la Besançon la Oyonnax
12 – Joi 17 Iulie – 183km de la Bourg-en-Bresse la Saint-Étienne
13 – Vineri 18 Iulie – 200km de la Saint-Étienne la Chamrousse
14 – Sâmbătă 19 Iulie – 177km de la Grenoble la Risoul
15 – Duminică 20 Iulie – 222km de la Tallard la Nîmes
– Luni 21 Iulie – zi de odihnă în Carcassonne
16 – Marți 22 Iulie – 237km de la Carcassonne la Bagnères-de-Luchon
17 – Miercuri 23 Iulie – 125km de la Saint-Gaudens la Saint-Lary-Soulan Pla d’Adet
18 – Joi 24 Iulie – 145km de la Pau la Hautacam
19 – Vineri 25 Iulie – 208km între Maubourguet Pays du Val d’Adour și Bergerac
20 – Sâmbătă 26 Iulie – 54km, contratimp individual între Bergerac și Périgueux
21 – Duminică 27 Iulie – 136km de la Évry până la Paris pe Champs-Élysées

Orașele prin care va trece Turul, cum ziceam mai sus, 9 la număr sunt: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul, Maubourguet Pays du Val d’Adour

Un total de 3656 kilometri de spectacol ciclistic.

Câte bucurii îți poate aduce o linguriță de ciocomiere?

Am fost la cel mai recent Body Mind and Spirit Festival în primul rând pentru a cunoaște oamenii din spatele site-ului mieresabadus.ro. Cum spuneam în articolul de acum vreo două săptămâni, acești oameni au învățat să trăiască alături de albine, să muncească în ritmul albinelor și să se bucure asemenea albinelor de munca lor.

Oamenii aceștia sunt probabil exemplul viu a ceea ce ar trebui să însemne apicultura, fie ea la nivel de hobby sau făcută în scopul de a întreține o familie și de ce nu, de a face și profit de pe urma ei.

Cei care au cunoscut apicultori știu de exemplu că anul apicultorului nu prea are legătură cu calendarul pe care-l cunoaștem noi, oamenii de rând. In calendarul apicultorului timpul, lunile sunt marcate ca “pregătire pentru primăvară”, “primul salcâm”, “al doilea cules la salcâm”, “pastoral” și tot așa.

Cu toate astea, există o diferență între apicultorii pe care am avut norocul să-i întâlnesc până acum și familia Săbăduș. Diferența e dată de creativitatea acestora din urmă. Probabil că pentru multă lume, cuvinte ca “Albineti” sau “Ciocomiere” nu înseamnă nimic. Pe mesele și tarabele apicultorilor, în mod normal vom vedea cam aceleași produse, diferența fiind făcută de cele mai multe ori doar de preț (vorbesc aici de apicultorii adevărați, care au produse de calitate, nu de tâlhari care pun sirop de zahăr industrial în borcane de miere sau “înmulțesc” mierea pentru vânzare, sau… sau n-are rost să enumăr metodele de înșelătorie existente).


Ei bine, Albineti, Ciocomiere, etc. sunt denumiri ale produselor combinate, destinate copiilor (de orice vârstă) pe care le-am găsit la standul “Miere Săbăduș”.
Știu că sună a reclamă, însă merită. După (deja) două săptămâni de consum (din păcate nu am avut buget să cumpăr măcar din toate produsele câte un borcan/sticlă), fetele mele (și în special Bianca) nu s-au mai apropiat de borcanul de “trezinol” (Fineti sau Nutella în funcție de ce găsesc la magazinul de lângă bloc) și vin cu lingurițele direct la borcanul cu eticheta galbenă. Etichetă care arată de asemena o atenție la imagine și formarea unei imagini a producătorului cum rar am văzut la alți apicultori.

Dar, atât despre oamenii aceștia minunați…. și ceva despre miere 🙂 de fapt despre Ciocomiere. Nu știu cum s-a ajuns la rețeta actuală însă, e greu să povestesc despre ea fără să am nevoie (și eu, da, pentru că e “bătaie” pe borcan dimineața) de lighean ca să nu ud podeaua… sunt ca un cățel în față sirului de cârnați afumați :). Produs doar din miere, scorțișoară și făină de roșcove (în loc de cacao) are o aromă pur și simplu incredibilă.


Am lăsat la urmă siropurile pe bază de miere. În mod normal, fetelor mele, siropurile și “ajutoarele” de creștere a imunității pe care le-am testat, nu le plac. Adevărul e că de foarte multe ori, mai toate produsele au gust sau miros de medicamente…. Siropurile pe bază de miere (100% naturale și fără conservanți, nu de alta, dar n-au nevoie de conservanți la viteza cu care se consumă), cu cătină (preferatul meu) sau alte fructe de pădure, au un gust de ne face să ne certăm pe pahare :).

Ar mai fi de zis multe, însă am salivat suficient și e momentul să las tastatura pentru o sesiune de îndulcire.

© 2009-2019 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: