All posts by alex

Legătura dintre curu’ cailor și navele spatiale

Am primit azi un email cu textul următor, care este foarte educativ și haios 🙂

Așadar, în caz că v-ați întrebat vreodată ce legătură are coada vacii cu ștampila primăriei…. ei bine, nebănuite sunt căile ingineriei și multe lucruri s-au mai moștenit în timp.

Ecartamentul standard al căilor ferate din Statele Unite este de 143,5 cm. Este un număr foarte ciudat. De ce se folosește acest ecartament?
Răspunsul corect ar fi: pentru că așa se construiau în Anglia, iar primele căi ferate din SUA au fost proiectate de englezi expatriați.
Dar de ce construiau englezii așa?
Pentru că primele căi ferate au fost proiectate de oamenii care construiseră tramvaiele premergătoare trenului și acesta era ecartamenul folosit de ei.
Dar de ce se folosea la tramvaie acest ecartament?
Pentru că atunci când au început să se facă tramvaiele, s-au folosit aceleași scule și șabloane pe care le foloseau pentru a construi trăsuri, iar la trăsuri, asta era ecartamentul roților.

Foto: http://www.britishcarriagedriving.co.uk

Dar de ce aveau trăsurile acest ecartament?
Ei bine, dacă ar fi încercat să folosească orice alt ecartament, roțile s-ar fi rupt, în cele din urmă, pe vreunul din vechile drumuri din Anglia, pentru că aceasta era depărtarea dintre șanțurile săpate de alte roți, de-a lungul timpului.
Cine construise aceste drumuri ?
Primele drumuri ce acopereau mari distanțe în Europa (implicit în Anglia ) au fost construite de Roma Imperială, pentru legiunile ei.
Multe drumuri au fost folosite de atunci până în ziua de azi. Iar carele de luptă romane au săpat primele șanțuri în ele și după aceea, toată lumea și-a potrivit roțile după ele, ca să nu riște să și le strice.
De vreme ce carele de luptă erau făcute de romani, sau la comanda lor, erau toate la fel, în privința standardelor.
Tot din acest motiv în Anglia se circulă pe partea stângă a drumului, pentru că romanii mergeau pe partea stângă pentru a putea mânui sabia cu mâna dreaptă și a ține hățurile carului cu stânga.
Ecartamentul căilor ferate din Statele Unite de 143,5 cm derivă din specificațiile originale pentru carele de luptă romane…
Astfel că, dacă vreodată vă întâlniți cu cine știe ce specificații stranii și vă întrebați “de unde curu’ calului le-au scos ăștia?”, este perfect posibil să fie o întrebare corectă, pentru că, de
exemplu, carele de luptă romane erau făcute astfel încât lățimea lor să fie cât fundurile celor doi cai.
QED – am găsit răspunsul la întrebarea de la care am pornit inițial.

Drumurile romane au exact 7 metri lățime, cât să încapă pe dublu sens carele de luptă care vin și care pleacă. Este dimensiunea standard a unui drum până azi.

Și acum partea interesantă.

Când privim o navetă spațială pe platforma ei de lansare, vedem două rachete auxiliare atașate de rezervorul principal de combustibil. Acestea sunt “Solid Rocket Boosters” – SRB.

SRB-urile sunt făcute de Thiokol, la fabrica din Utah. Inginerii care au proiectat SRB-urile ar fi vrut să le facă mai mari în diametru, dar ele trebuia să fie transportate cu trenul de la fabrică până la locul de lansare. Dar calea ferată trece printr-un tunel, în munți. Iar SRB-urile trebuiau să încapă în tunel. Tunelul este făcut pe măsura căii ferate, care este, la rândul ei, cam cât “cururile” a doi cai.

Astfel că una din trăsăturile esențiale ale propulsiei celui mai puternic mijloc de transport din ziua de azi a fost determinată, acum mai mult de două mii de ani, de  lățimea standard a unui cur de cal

Nu te pune cu poștasul! :)

Acum câteva zile am postat un filmuleț în care Philippe Gilbert a pedalat împotriva unui poștaș belgian.

S-a văzut că antrenamentul kilogramelor a învins (adevărat, pe o distanță relativ scurtă).

Azi am găsit o altă înregistrare, de data asta din Olanda în care un poștaș “îi face” pe cei de la Rabobank (pe vremea când mai existau portocalii de la Rabo).

Mi s-a părut foarte tare comparația între fața zâmbitoare a poștașului și chinul care se putea vedea pe fața cicliștilor.

E adevărat, nu putem compara (sau putem) tipul de antrenament al unui poștaș cu cel al unui ciclist profesionist.

Cu toate astea mi-ar plăcea să văd cum ar evolua un poștaș în urma antrenamentului specific făcut cu o echipă de cicliști…

Filmul serii – Back to Eden Film

Back to Eden Film este un documentar despre experiențele lui Paul Gautschi în domeniul culturilor organice.

Mă uitam zilele trecute la vecinii din blocul de vis-a-vis care-și curățau grădina de frunzele uscate și cumva (eu ăla agricultor de bloc, care a crescut ardei iuți, flori și mai nou salată în sistem acvaponic), mi se părea că nu e în regulă…. nu știu să zic de ce, dar ăsta era instinctul meu de moment… că ar trebui să lase frunzele acelea acolo. Apoi am apucat să văd o parte din filmul despre care vorbesc aici. Și am înțeles.

 

Filmul întreg poate fi văzut gratuit pe site-ul proiectului folosind linkul de pe site-ul  Green Unplugged.

 

Piesa zilei – Second Waltz (Shostakovich)

Toată săptămâna am fost în Andre Rieu “mood” ca să zic așă pe romgleză.

Și nu puteam încheia săptămâna fără unul din cele mai frumoase valsuri ale secolului 20, “The Second Waltz” compus de Dmitri Shostakovich.

Andre Rieu și a sa orchestră au redat viață acestei partituri superbe… să aveți un sfârșit de săptămână liniștit.

Pe cine pariezi dintre Philippe Gilbert și un poștaș?

Sună a glumă nu-i așa? Să pui un fost campion mondial de șosea să pedaleze împotriva unui poștaș.

Amândoi își câștigă existența pe 2 roți… amândoi au o foarte bună formă fizică, diferența fiind de vreo xjde kilograme de biclă.

Dar, mai interesant, cei doi schimbă bicicletele între ei, și așa începe distracția…

Gilbert pe o biclă de 30kg sau poștașul pe bicla de competiție?

Cine credeți că va câștiga?

“Handle Like Eggs”, pentru că nu toți avem coaja tare.

“Handle Like Eggs” este un film despre siguranța rutieră și face parte dintr-o campanie a administrației londoneze (The City of London Corporation), campanie care încearcă să îmbunătățească relațiiile dintre participanții la trafic din Londra.

Sunt mulți cei care, atunci când vine vorba de măsuri pentru sprijinirea și încurajarea mersului pe bicicletă în România (în general) și în București în special, dau ca exemplu (într-o ordine aleatoare), Germania, Olanda, Danemarca sau Franța.

Personal însă, consider că nu putem să ne uităm la aceste țări și la metodele prin care s-a ajuns la procentele cu care ni se iau ochii… pentru că în aceste țări educația a început de multe generații. Când noi încă ne miram de Coana Mița, nemții începeau să-și pună problema cum să facă pentru a proteja mijloacele de transport mai lente de cele mai rapide și aduceau conceptul benzilor separate pentru anumite mijloace de transport.

La noi încă bicicleta e “pentru copii”, “pentru mers în parc”, etc. (lista clișeelor e foarte lungă).

Dar, să revenim la Londra.

Ei bine, după mine, Londra este exemplul cel mai bun (sau ar trebui să fie) atât pentru administrația (noastră) locală, cât și pentru diversele organizații implicate în promovarea bicicletei ca mijloc de transport.

Spun asta pentru că Londra este probabil orașul cu cel mai rapid și mai promițător program de “adopție” a bicicletei.

Acum mai puțin de 10 ani, Londra (ca trafic) nu diferea prea mult de București. Nici ca mentalitate (legată de biciclete) nu era poate cu mult peste noi.

Acum, cu ajutorul taxelor de congestie și al campaniilor prin care firmele care își încurajează angajații să folosească bicicleta pentru a veni la muncă beneficiază de scutiri de taxe, numărul bicicliștilor din Londra crește de la un an la altul.

Nu în ultimul rând, datorită acestor campanii ciclismul a avut de câștigat, plaja de selecție s-a lărgit și iată că de doi ani britanicii oferă pe lângă MAMILs și cicliști de elită care se impun în marile tururi.

Revenind la Handle Like Eggs, acesta probabil nu este unul din cele mai bune filme pe care le-am văzut, nu vorbește de gropile din oraș, nu vorbește de furturi dar, este un exemplu de acțiune a administrației londoneze pentru sprijinirea bicicliștilor.

Cât timp va trece până vom vedea astfel de inițiative și din partea administrației bucureștene?

Filmul serii: REGINA SOARELUI – Ce ne spun albinele?

Despre mierea de albine am scris și voi mai scrie.

Se întâmplă deja 8 ani de când am început să mă documentez despre albine și apicultură și cred că e momentul să acord mai multă atenție subiectului…

În seara asta e momentul pentru film. Regizat de Taggar Siegel, documentarul “Queen of the Sun: What Are the Bees Telling Us?” a apărut în 2010 și evident, este vorba (evident) de albine. În mare, albinuțe ne vor spune printre altele că lor nu le place deloc ideea asta apobată recent de ai noștri siniștri conducători, cu plantele modificate genetic.

REGINA SOARELUI – Ce ne spun albinele? from Kamala Queen on Vimeo.

 

Filmul a fost tradus în limba română cu sprijinul Societăţii Antroposofice din România.

Anton Duma ajunge în București

La doi ani și câteva luni de când a plecat în expediția Descoperă-te în necunoscut, Anton Duma a revenit în țară. Duminică (cel mai probabil) Anton va ajunge la Arcul de Triumf, locul din care a plecat în această expediție.

Mâine (sâmbătă), cel mai probabil vom avea o estimare cât mai corectă a orei la care va ajunge la Arc.

Detaliile vor fi postate pe contul său de Facebook și preluate  pe site-ul său.

 

Parcursul Turului Franței 2014

Astăzi a fost făcut public traseul complet al Turului Franței 2014 (ediția 101).


Dacă știam până acum că plecarea va fi din Anglia, țara care găzduiește ultimele două tricouri galbene, mai precis din Yorkshire, azi am aflat că drumul spre Paris va trece pe pavatele atât de cunoscute din Paris-Roubaix (cel puțin 15,4 km), vor fi în total 9 orașe vizitate de rutieri.
Probabil pentru că nu mai există prea mulți rutieri americani în pluton (care să tragă tare… cum făcea Tyler acum câțiva ani), Turul Franței 2014 va începe după 4 Iulie 🙂 sic!

Pe scurt, vom avea parte de:
9 etape de plat,
5 etapte deluroase,
6 etape montane, dintre care 5 cu final în cățărare,
1 contratimp individual și
2 zile de odihnă.

Pe etape Turul Franței 2014 arată astfel:

1 – Sâmbătă 5 Iulie – 191km de la Leeds la Harrogate
2 – Duminică 6 Iulie – 198 km de la York la Sheffield
3 – Luni 7 Iulie – 159km de la Cambridge la Londra
Apoi Turul se mută în Franța
4 – Marți 8 Iulie – 164km de la Le Touquet-Paris-Plage la Lille
5 – Miercuri 9 Iulie – 156km de km Ypres la Arenberg Porte du Hainaut. “Tranșeul” Arenberg care face deliciul spectatorilor în Paris – Roubaix
6 – Joi 10 Iulie – 194km de la Arras la Reims
7 – Vineri 11 Iulie – 233km de la Épernay la Nancy
8 – Sâmbătă 12 Iulie – 161km de la Tomblaine la Gérardmer La Mauselaine
9 – Duminică 13 Iulie – 166km de la Gérardmer la Mulhouse
10 – Luni 14 Iulie (deși de obicei lunea era ziua de pauză, fiind ziua națională a Franței se va rula) – 161km Mulhouse la La Planche des Belles Filles
– Marți 15 Iulie – prima bine-meritată zi de odihnă în Besançon
11 – Miercuri 16 Iulie – 186km de la Besançon la Oyonnax
12 – Joi 17 Iulie – 183km de la Bourg-en-Bresse la Saint-Étienne
13 – Vineri 18 Iulie – 200km de la Saint-Étienne la Chamrousse
14 – Sâmbătă 19 Iulie – 177km de la Grenoble la Risoul
15 – Duminică 20 Iulie – 222km de la Tallard la Nîmes
– Luni 21 Iulie – zi de odihnă în Carcassonne
16 – Marți 22 Iulie – 237km de la Carcassonne la Bagnères-de-Luchon
17 – Miercuri 23 Iulie – 125km de la Saint-Gaudens la Saint-Lary-Soulan Pla d’Adet
18 – Joi 24 Iulie – 145km de la Pau la Hautacam
19 – Vineri 25 Iulie – 208km între Maubourguet Pays du Val d’Adour și Bergerac
20 – Sâmbătă 26 Iulie – 54km, contratimp individual între Bergerac și Périgueux
21 – Duminică 27 Iulie – 136km de la Évry până la Paris pe Champs-Élysées

Orașele prin care va trece Turul, cum ziceam mai sus, 9 la număr sunt: Leeds, Harrogate, York, Sheffield, Cambridge, Ypres, Oyonnax, Risoul, Maubourguet Pays du Val d’Adour

Un total de 3656 kilometri de spectacol ciclistic.

© 2009-2020 Alex. Burlacu
%d bloggers like this: